Pentru ca un copil să poată fi adoptat, ambii părinți și copilul trebuie să-și dea consimțământul pentru adopție. În anumite cazuri excepționale, consimțământul unuia dintre părinți poate fi înlocuit de către instanța de familie.

Înlocuirea consimțământului unui părinte este posibilă în cazul în care acesta manifestă indiferență față de copilul său sau își încalcă grav obligațiile față de acesta pe o perioadă îndelungată.

În cazurile menționate anterior, consimțământul poate fi înlocuit numai dacă neefectuarea adopției ar implica dezavantaje deosebit de grave (disproporționate) pentru copilul în cauză.

Înlocuirea consimțământului unui părinte este posibilă, de asemenea, în cazul în care acesta și-a încălcat în mod deosebit de grav obligațiile părintești și, din acest motiv, se poate presupune că copilul nu va locui niciodată în gospodăria respectivului părinte.

Înlocuirea consimțământului este posibilă și în cazul în care unul dintre părinți suferă de o boală psihică deosebit de gravă sau de o dizabilitate mintală sau psihică deosebit de gravă și, din acest motiv, nu poate avea grijă de copilul său și nu îl poate educa pe termen lung, iar în astfel de cazuri dezvoltarea copilului ar fi grav pusă în pericol, dacă nu are loc adopția.

Condiția prealabilă pentru înlocuirea consimțământului este, așadar, în orice caz, ca faptul că copilul nu poate fi adoptat să aibă consecințe negative semnificative asupra acestuia. Dezavantajele minore care pot apărea pentru copil în cazul în care acesta nu este adoptat nu justifică înlocuirea consimțământului pentru adopție.

În cazul în care consimțământul urmează să fie înlocuit deoarece unul dintre părinți manifestă indiferență față de copilul său, Serviciul de Protecție a Copilului are obligația de a informa (instrui) părintele respectiv cu privire la faptul că este posibilă înlocuirea consimțământului său. Acesta trebuie să atragă atenția părintelui asupra faptului că instanța de familie poate înlocui consimțământul numai după expirarea unui termen de trei luni de la data informării.

Această informare nu este necesară dacă nu se cunoaște locul de ședere al părintelui și acesta nu poate fi stabilit în termen de trei luni, în ciuda eforturilor corespunzătoare depuse de serviciul de protecție a copilului.

În cazul în care consimțământul urmează să fie înlocuit pe motiv că un părinte manifestă indiferență față de copilul său, Serviciul de Protecție a Copilului trebuie să informeze (să consilieze) acest părinte cu privire la ajutorul care i se poate oferi în cazul în care părintele ar prelua el însuși creșterea copilului în cadrul familiei sale.

Această consiliere nu are loc în cazul în care copilul se află deja de mai mult timp în îngrijirea familiei care dorește să îl adopte și în cazul în care s-ar preconiza prejudicii grave pentru copil în cazul integrării sale în gospodăria părintelui respectiv.

Înlocuirea consimțământului tatălui este posibilă în cazul în care mama deține autoritatea părintească exclusivă asupra copilului.

În cazurile menționate anterior, consimțământul poate fi înlocuit numai dacă neadoptarea ar implica dezavantaje deosebit de grave (disproporționate) pentru copilul în cauză.

În cazurile în care mama exercită autoritatea părintească exclusivă, serviciul de protecție a copilului trebuie să-l consilieze pe tată cu privire la posibilitățile sale legale. Este vorba, de exemplu, de o informare cu privire la posibilitatea ca tatăl să solicite autoritatea părintească exclusivă asupra copilului.